Problemele tot mai dese ale populaţiei actuale cu părul - prea gras, prea uscat, cade, se rupe - sau cu pielea - diferitele dermatoze - sunt provocate de numeroasele chimicale toxice din compoziţia cosmeticelor şi/sau a produselelor de igienă - săpunuri, şampoane, geluri, deodorante, diferitele creme.

Produsele naturale rezolvă în bună măsură aceste probleme. În unele cazuri, rezultatele sunt de-a dreptul spectaculoase.
Fabricarea manuală şi folosirea în igiena zilnică a săpunului de toaletă - pentru mâini, faţă şi corp - este o întoarcere la binefacerile produselor naturii.
Pentru mult prea numeroasele afecţiuni ale pielii, săpunul natural este binefăcător, în primul rând prin faptul că pielea - deja bolnavă - nu mai este agresată de substanţe sintetice şi, în plus, în săpunul natural pot fi adăugate - în timpul procesului de fabricare - ingrediente naturale cu efect terapeutic.

Din punct de vedere chimic, săpunul este o sare, rezultată ca urmare a reacţiei dintre un acid - grăsimea şi o bază - hidroxidul de sodiu (soda caustică); complementar rezultă glicerină, o parte glicerină şi trei părţi săpun.

Spre deosebire de săpunurile naturale vegetale, în procesul de fabricare a săpunurilor industriale ingredientul de bază este grăsimea de vită, datorită preţului scăzut şi faptului că este la îndemână. Dacă ar fi declarat produs finit în această fază, săpunul rezultat prin fierberea sodei cu grăsimea de vită, ar semăna foarte mult cu binecunoscutul “săpun de casă”, acela produs de bunicii noştri, după tăierea porcului. Numai că, în acest caz, nu s-ar mai putea categorisi “de toaletă”, fin sau superfin. Pentru a-l aduce la acest rang, industriaşii adaugă în săpun foarte multe chimicale. Se ajunge astfel în situaţia în care bună parte din săpunurile aşa-zis fine şi superfine au în componenţa lor mare parte din produsele sintetice folosite la fabricarea detergenţilor (chiar şi a acelora cu care se spală pardoseala unui atelier de reparat auto sau un motor îmbâcsit de ulei, de exemplu).

Amintim doar câteva dintre chimicalele prezente în săpunurile industriale şi trecute (obligaţie legală) pe etichetele produselor, dar pe care, asemeni E-urilor din alimente, nu le considerăm periculoase, deşi ar trebui să ne ferim de ele:

• terpinol – iritant, poate cauza probleme respiratorii;
• benzaldehida – numit şi ulei amar de migdale, un narcotic-anestezic, poate afecta sistemul nervos central şi, inhalat, tensiunea arterială;
• acetat-benzil – irită plămânii şi ochii şi este cancerigen (a fost asociat cu cancerul pancreatic);
• sulfat (laurel) de sodiu – este folosit pentru a ajuta, stimula, favoriza absorbţia celorlalte chimicale, distruge grăsimea naturală a pielii si slăbeşte proprietatea acesteia de a reţine umezeala (utilizat în şampoane pentru proprietăţile lui de detergent), poate altera materialul genetic celular (cunoscut ca mutagen) – a fost folosit în Japonia pentru a încuraja mutaţiile bacteriale;
• triclosan – foarte popular (şi la modă) antibacterial care, asemeni pesticidului 2,4 D, când a fost testat pe animale a fost găsit ca fiind toxic pentru sânge, ficat şi rinichi.

Aici ar mai fi de adăugat faptul că glicerina rezultată, împreună cu săpunul - din săpun, de fapt - ca urmare a reacţiei dintre grăsimi şi soda caustică, este extrasă şi vândută ulterior la preţuri ridicate, iar în locul ei se pune alumină, care induce impresia-senzaţia de umectare, în timp ce sistemul imunitar se străduieşte să îndepărteze “corpul străin” - alumină.

(Informaţie luată din U.S. Federal Food, Drug & Cosmetic Act of 1938 şi din numărul din februarie 2001 al Better Nutrition Magazine, “The Cure for Cancer” de Hulda Regehr Clark, Ph.D., N.D. & the Internet)